CAP. 3. ALIMENTAREA SI HIDRATAREA PACIENTILOR

CAP. 3. ALIMENTAREA SI HIDRATAREA PACIENTILOR

Un factor foarte important in tratarea si restabilirea fizica a unui individ este alimentația echilibrata a acestuia. De aceea, este necesara urmărirea de către personalul de îngrijire a calității alimentelor si a regimurilor servite, prin asigurarea mesei la timp (care sa aibă aspect estetic corespunzător si gust bun) precum si crearea unei bune dispoziții in timpul servirii mesei.

Alimentația trebuie sa fie variata si completa, sa cuprindă toate principiile alimentare: glucide, proteine, lipide, vitamine si săruri minerale (bineînțeles, dietele se diferențiază pe tipuri de boli).

Prepararea hranei, ca si servirea acesteia, trebuie sa se facă in cele mai stricte condiții de igiena, pentru a împiedica introducerea in organism, odată cu alimentele, a unor microbi sau a unor paraziți.

O prima regula in administrarea hranei este servirea meselor la ore fixe, aceasta va obisnui aparatul digestiv sa aiba o activitate regulata, astfel incat sa nu se mai ajunga la indigestii si balonari.

In timpul alimentației, pentru digerarea mai usoara a alimentelor, este necesara mestecarea lenta a mancarii.

Este cunoscut faptul ca la majoritatea bolnavilor apetitul alimentar este scazut. Pentru stimularea poftei de mancare, pe langa buna dispozitie create in jurul bolnavilor, preparatele trebuie sa fie cat mai variate, mai ales in cazurile dietelor restrictive, cand sunt interzise anumite alimente sau limitate cantitativ. Daca medicul permite, la prepararea mancarii, se pot folosi si anumite condimente.

Tot in cadrul alimentației trebuie urmarita cantitatea de lichide ingerate, Pentru a nu se incarca stomacul, lichidele se vor bea in cantitati mici, apa putand fi inlocuita cu limonada, sucuri naturale de fructe sau ceai. In afectiunile in care cantitatea de lichide ingerate nu are importanta, pacientul va putea bea fara restrictie.

Exista afectiuni, cum ar fi cele cardiovasculare (hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca) sau cele renale, in care cantitatea de lichide este limitata. In aceste cazuri se va prescrie de catre medic o anumita cantitate de lichide pe zi, urmand ca acestea sa fie administrate in cantitati mici, pe durata intregii zile, tinand cont si de lichidele din supe, compoturi, fructe.

In cazurile in care asistatul are nevoie de o cantitate mare de lichide – ca de exemplu in transpiratii abundente, stari febrile, deshidratari, intoxicatii grave – se urmareste in permanenta ca acesta sa ingere cantitatea de lichide prescrisa, urmarindu-se concomitent si cantitatea de lichide eliminate.

In functie de starea pacientului, alimentarea poate sa fie activa, pasiva, artificiala.

Alimentarea activa – la bolnavii deplasabili se face in sala de mese.

La bolnavii nedeplasabili, se poate face prin intrebuintarea unei masute care se aseaza la pat, in fata bolnavului si de pe care acesta se autoserveste.

Lenjeria de pat va fi protejată cu o muşama. Pacientul va fi ajutat să se spele pe mâini într-un lighean, iar în jurul gâtului lui se aşează un prosop, iar infirmiera serveşte masa la fel ca în sala de mese.

În cazul pacientului aşezat în decubit lateral stâng, infirmiera va aşeza tava acoperită cu un prosop curat pe un scaun sau pe un taburet la nivelul patului. Se oferă bolnavului, pe rând, felurile de mâncare ce corespund regimului alimentar al acestuia, şi se ajută bolnavul să taie alimentele solide. Lichidele se servesc în căni speciale cu cioc sau cu ajutorul unor tuburi transparente.

La sfârşitul mesei, se adună vesela utilizată, se îndepărtează materialele folosite şi se spală pacientul pe mâini.

Alimentarea pasiva – se face la pacientii in stare grava, care nu se pot hrani singuri si starea lor nu permite aceasta, se va mentine pozitia orizontala. Infirmiera se plaseaza in dreapta bolnavului, sustinandu-i capul cu mana stanga.

Lenjeria de pat va fi acoperită cu o aleza şi se va proteja bolnavul aşezându-i-se la gat un prosop curat. După aceea infirmiera va adapta măsuţa specială la patul bolnavului şi aşează mâncarea pe aceasta astfel încât bolnavul să poată vedea ce i se introduce în gură.

Lichidele, inclusiv supa, vor fi administrate din vase semiumplute. In cazul bolnavilor in stare grava, se va folosi lingurita sau pipeta.

Ritmul alimentarii se va adapta la starea bolnavului. Inghititurile nu trebuie sa fie prea mari, pentru ca bolnavul sa nu se inece. La cei cu apetit scazut, sau la cei febrili, alimentația se va administra in momentul in care starea lor o permite. Dupa terminarea alimentarii, bolnavul trebuie curatat si apoi lasat sa se odihneasca.

Alimentarea artificiala – se face la pacientii in stare grava, in stare de inconstienta, cu negativism (refuz) alimentar. Poate fi efectuata prin sonda, fistula stomacala si prin perfuzii.

Alimentarea prin sonda (nasogastrică, orogastrică, nasoduodenală) se face la bolnavii inconstienti, negativisti, la cei cu tulburari de deglutitie.

Dupa ce a fost lubrefiata sonda, se introduce prin gura sau prin una din narile bolnavului, pana in stomac.

Capatul liber al sondei se fixeaza cu leucoplast pe fata bolnavului.

Amestecurile preparate pentru alimentarea prin sonda trebuie sa fie lichide si incalzite la temperatura corpului.

Introducerea ratiei zilnice se face in 4-6 doze si se administreaza foarte incet. Odata cu alimentele pot fi introduse pe sonda si medicamentele prescrise pe cale bucala.

Indepartarea sondei se face dupa golirea ei totala. In acest scop se va introduce pe sonda o cantitate de 200-300 ml. apa care face parte din ratia zilnica a bolnavului.

In cazul pacientilor cu stricturi esofagiene (arsuri, intoxicatii cu substante caustice), alimentarea se face printr-o gastrostoma. Este recomandabil ca fistula sa fie acoperita cu un bandaj steril, pentru a nu se infecta.

Tehnica alimentarii prin fistula (gastrostomă) este aceeasi ca si in cazul folosirii sondei.

Gastrotoma reprezintă crearea unei comunicări între stomac şi suprafaţa peretelui abdominal printr-o stomă (fistulă) efectuată chirurgical.

Tegumentul din jurul fistulei se va verifica, deoarece sucul gastric care se poate prelinge, determinand iritatea acestuia. Pentru aceasta, dupa fiecare alimentare, pielea va fi stearsa cu o compresa sterila, dupa care se va aplica o crema cu antibiotic si apoi se va acoperi cu un tifon steril.

Alimentarea prin clismă

Alimentarea se face prin clisme, picătură cu picătură, cu soluţie Ringer, glucoza 47% cu rol hidratant. Prin această metodă, hidratarea şi alimentarea se asigură pe o perioadă scurtă de timp.

Ingrijirea acestor bolnavi necesita rabdare si intelegere deosebita din partea personalului, deoarece constiinta infirmitatii ii determina adesea pe bolnavi sa se alimenteze in diferite locuri pentru a nu fi vazuti de ceilalti din jur.

Alimentarea prin perfuzii se poate face intravenos, subcutanat, intraosos. Cea mai utilizata cale este cea intravenoasa. In cazul acesteia, prin perfuzii se pot administra alimente mai complexe sub forma de solutii de concentratii cat mai mari: glucoza, aminoacizi si lipide. Ritmul de administrare a alimetelor pe cale intravenoasa depinde de natura si concentratia preparatului, ca si de starea bolnavului.

Este cunoscut faptul ca alimentatia corecta poate duce la vindecarea sau ameliorarea bolilor.

De aceea tratamentul dietetic este la fel de important in anumite boli ca si cel medicamentos. El are rolul de a face sa se evite o serie de tulburari produse de boala, motiv pentru care regimurile alimentare sunt atat de variate. Regimul dietetic se intocmeste tinandu-se seama de particularitatile fiecarui bolnav cat si de stadiul de evolutie a bolii.

Caile de hidratare ale organismului:

1. Calea orala – este cea fiziologica dar nu poate fi folosita in caz de varsaturi, stenoze, refuzul pacientului.

2. Calea gastro-duodenala – prin sonda introdusa in prealabil, ce poate ajunge pana la stomac sau poate merge mai departe pana la duoden.

3. Hidratarea rectala – prin clisma picatura cu picatura, rar folosita.

4. Hidratarea prin perfuzie sau parenerala – este calea cea mai folosita, se face prin picatura cu picatura.