CAP. 2. INGRIJIREA TEGUMENTELOR

Bolnavii neimobilizați la pat se spală singuri sau sunt ajutați de către personalul de îngrijire.

Bolnavii imobilizați la pat, care nu se pot ridica, trebuie ajutați în efectuarea toaletei zilnice.

Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau cer ajutorul personalului pentru spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale, întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte cu lenjerie proaspătă de zi. Alţi pacienţi prezintă un interes scăzut faţă de igienă, aceştia trebuie stimulaţi, ajutaţi şi la nevoie consiliaţi.

1. Toaleta pacientului imobilizat la pat

Pregătirea materialelor

Pentru efectuarea toaletei pacientului la pat avem nevoie de:

săpun neutru şi savonieră, 2-3 prosoape curate şi bine uscate;
lighean şi vas pentru colectarea apei murdare, muşama;
ploscă sau bazinet, cană pentru apă caldă;
perii de unghii, foarfece şi pilă pentru unghii;
periuţa şi pasta de dinţii, pahar pentru spălat dinţii;
burete, aparat de ras, pieptăn, creme şi loţiuni protectoare;

Pregătirea pacientului

Toaleta zilnica a pacientului o efectuam dimineaţa;

informăm pacientul despre intenţiile noastre şi asiguram condiţii de linişte şi confort;
respectăm intimitatea pacientului prin folosirea unui paravan;

a) Baia parţială – prin acesta denumire înţelegem spălarea corpului pe regiuni la pat. Zilnic sunt spălate axilele, picioarele, mâinile şi regiunea ano-rectală.

Ordinea de spălare este următoarea:

Se izolează patul de restul bolnavilor cu ajutorul paravanului, se toarnă apă caldă în lighean şi se îndepărtează una din pernele de sub capul bolnavului. Cealaltă pernă se acoperă cu o muşama, peste care se pune un prosop uscat. Dezbrăcăm complet pacientul şi îl învelim cu cearceaf şi pătură. În faţa lui, se aşează un alt prosop.

Spălarea se va face după o ordine bine stabilită care trebuie respectată faţa, gâtul şi urechile, membrele superioare, faţa anterioară a toracelui, regiunea lombară, membrele inferioare de sus în jos, organele genitale şi la urmă regiunea anală.

Se îmbracă mănuşa de baie. Se umezeşte şi se spală ochii de la comisura internă spre cea externa, după care se şterge imediat cu prosopul. Se spăla apoi cu săpun fruntea, regiunea din jurul gurii şi a nasului prin mişcări circulare, precum şi urechile, insistând în şanţurile pavilionului cât şi retroauricular. După îndepărtarea săpunului prin limpezire, suprafeţele spălate se usucă cu acelaşi prosop.

Se trage muşamaua mai jos şi se continua baia cu spălarea gatului, apoi se scot succesiv cele doua membre superioare de sub pătura şi cu muşamaua, mutate sub braţe, deasupra învelitorii, se spală tot membrul superior de la umăr spre degete. Se va avea grija ca axilele sa rămână perfect uscate. Apoi se trece la suprafaţa anterioara a toracelui. La femei se va da o atenţie deosebită regiunilor submamare, pentru a preveni dezvoltarea unor infecţii sau micoze. La spălarea abdomenului se va insista asupra ombilicului, care se curăţă cu un tampon. Pielea din ombilic fiind mai sensibilă, adesea este neglijată. Spatele se va spală în decubit lateral, punându-se muşamaua sub bolnav. Regiunile curate se vor şterge imediat cu prosopul.

Se schimbă apa din lighean, se îmbracă doua mănuşi de baie şi se ia un prosop curat. Bolnavul este readus în decubit dorsal şi se continuă spălatul cu membrele inferioare, învelind imediat suprafeţele uscate. Aşezând apoi ligheanul pe suprafaţa patului, cu gamba flectată pe coapse, se introduc cele 2 picioare pe rând în lighean, curăţindu-le bine şi pe talpa, precum şi în spaţiile inter digitale.

Prin spălarea organelor genitale şi a regiunii perianale, bolnavul va fi aşezat în poziţie ginecologica pe un bazinet, izolat de saltea cu o muşama şi aleza. Se îmbracă mănuşi de cauciuc, peste care se trage mânuşa de baie cu care se va efectua spălarea. Spălarea se face de sus în jos (spre anus), iar clătirea se face cu apa turnată din cană şi care se colectează într-un bazinet aflat sub pacient. Se îndepărtează bazinetul, se şterge cu atenţie regiunea cu un alt prosop curat şi se pudrează la nivelul pliurilor cu talc, care va absorbi umezeala neîndepărtată.

Unii bolnavi doresc să execute toaleta organelor genitale singuri, acestora li se va respecta dorinţa, dacă efortul utilizat în acest scop nu va afecta starea de sănătate. După spălare bolnavul poate fi frecţionat cu alcool mentolat pentru înviorarea circulaţiei.

Bolnavul se îmbracă în lenjerie curată şi se reface patul după tehnica cunoscută.

b. Baia generală – bolnavii internaţi în spital sunt îmbăiaţi de obicei de doua ori săptămânal. În afara de aceasta, bolnavii se mai îmbăiază în preajma intervenţiilor chirurgicale, precum şi la părăsirea spitalului.

Se va renunţa la baia generală la bolnavii în stare gravă, cu hemoragii, cu insuficienţă circulatorie, precum şi la toţi bolnavii unde medicul dă indicaţii în acest sens, baia fiind dăunătoare stării bolnavului. Baia generală se efectuează dimineaţa sau seara, cât mai departe de orele digestiei.

Materiale necesare: un paravan, un termometru de baie, săpun, doua mânuşi de baie, burete de baie, perie pentru unghii, cearşaf de baie, prosoape curate, lenjerie curate, un halat de molton si papuci.

Pregătirea camerei de baie: se va verifica temperatura din cameră, care trebuie să fie 21° – 22° C.

Tehnica: în funcţie de starea generală a bolnavului şi de dotările spitalului, baia generală se va efectua în cadă sau sub duş.

Daca baia se va face sub cadă, se va pregăti apa, a cărei temperatură se verifica cu termometrul. Bolnavul poate fi lăsat singur în cameră, dar numai cu uşa descuiată şi cu o sonerie bine izolată la îndeamnă. Bolnavii mai grav, adinamici, nu vor fi lăsaţi singuri, în acest caz cada se va proteja cu un paravan. In numeroase cazuri şi îmbăierea propriu-zisă trebuie făcută de infirmieră. Ordinea de spălarea a suprafeţelor corporale este aceeaşi ca şi baia parţială la pat, utilizându-se pe rând cele doua mănuşi de baie pentru partea superioara şi inferioara a corpului. In timpul băii, bolnavii pot fi aşezaţi şi pe un scaun în cadă sau sub duş.

Bolnavul poate fi adus la cadă şi cu scaunul rulant, în stare dezbrăcată, acoperit doar cu un cearşaf curat. El este umezit şi acoperit cu spumă de săpun în fotoliu după care se introduce întâi picioarele în cadă şi apoi, ridicat în axial, este lăsat cu grijă în apă. Scoaterea lui se face după aceeaşi tehnică, reaşezându-1 în fotoliul rulant, al cărui cearşaf a fost schimbat cu unul încălzit.

Bolnavii care nu pot fi ridicaţi nici în poziţie şezândă, vor fi culcaţi pe o canapea acoperită cu o muşama şi un cearşaf. După umezirea şi săpunirea tegumentelor cu mănuşile de baie, bolnavul va fi ridicat cu cearşaful, lăsându-1 cu acesta pe fundul căzii. Cearşaful rămâne sub bolnav tot timpul băii, scoaterea lui din apa se va face tot cu ajutorul cearşafului. Se aşează apoi pe canapeaua acoperită cu muşama, si se usucă cu prosoape calde şi apoi se înlocuieşte cearşaful umed de sub el după metoda schimbării patului în lungime.

Baia sub dus este o metodă mai blânda, mai igienica si mai economicoasa decât baia în cadă. Ea poate fi executata sub duş fix sau duş mobil. Bolnavii sunt aşezaţi sub duş în poziţie ortostatică, şezândă sau culcată, în funcţie de forţele lor fizice. Pentru poziţia şezândă se utilizează taburete inoxidabile, preîncălzite cu apă caldă. Pentru poziţia culcat se utilizează grătare de lemn aşezate pe o canapea sau pe o cadă, peste care se culcă bolnavul. în acest ultim caz se utilizează numai dusul mobil.

Baia generală deschide orificiile de secreţie a glandelor cutanate, dilată vasele din piele, înviorează circulaţia, creşte schimburile de substanţe din piele şi mobilizează anticorpii formaţi în ţesutul celular subcutanat. Baia generală îmbunătăţeşte procesele de metabolism, calmează sistemul nervos şi creează bolnavului o stare plăcută de confort. Dusul îmbogăţeşte acţiunea băii cu masajul fin al jetului de apă asupra suprafeţei corporale.

Deparazitarea

Consta in indepartarea si distrugerea parazitilor care pot transmite boli infectioase. Prin deparazitare se evita aparitia leziunilor de grataj care se pot suprainfecta usor precum si transmiterea parazitilor de la un pacient la altul. Infirmiera trebuie sa procedeze cu mult tact in momentul in care examineaza pacientul in vederea controlului parazitologic (parul, zonele cu pilozitate, pliurile).

Examinarea se face numai cu manusi de unica folosinta. Scurtarea parului si aplicarea solutiilor antiparazitare se fac numai cu acordul pacientului, hainele cu care a venit pacientul se ard, se face imbaierea generala apoi i se ofera pacientului o pijama curata. Daca exista leziuni de grataj, acestea se vor unge cu cremele indicate de catre medic.